Podul Margareta este, cronologic vorbind, a doilea pod permanent din Budapesta şi, simultan, al doilea cel mai vechi, după Podul cu Lanţuri. Lucrările de construcţie au fost încheiate în 1876, patru ani după demararea lor, cu contribuţia lui Ernest Gouin şi Emile Nouguier, doi ingineri francezi.
Asemănător altor poduri de peste Dunăre, Podul Margareta a fost serios afectat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, însă a fost reconstruit. Podul nou cuprinde tot ceea ce a fost recuperat după bombardamentul accidental din 1945, însă în prezent se află într-o stare precară, fiind închis traficului de vehicule grele.
Importanţa infrastructurală a Margit Hid, aşa cum este numit podul în maghiară, nu se reduce la a face, la fel ca toate celelalte poduri din Budapesta, legătura între Buda şi Pesta, ci constă şi din faptul că este una dintre cele câteva maniere de a ajunge pe Insula Margareta (Podul Arpad este o altă alternativă). O altă particularitate a podului este că nu reprezintă o structură dreaptă, ci descrie o formă unghiulară datorită erorilor de calcul în ceea ce priveşte mica extensie dintre pod şi insulă.